- şedínţã
- s. f., g.-d. art. şedínţei; pl. şedínţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
şedínţã
Look at other dictionaries:
şedinţă — ŞEDÍNŢĂ, şedinţe, s.f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituţii, pentru a discuta, pentru a dezbate şi a hotărî ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze în faţa unei… … Dicționar Român
ordine — ÓRDINE, ordini, s.f. 1. Dispoziţie, succesiune regulată cu caracter spaţial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înşiruire, rând, rânduire, orânduială. ♢ Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Ordine de zi = program care cuprinde… … Dicționar Român
prezida — PREZIDÁ, prezidez, vb. I. tranz. A conduce, în calitate de preşedinte, o adunare, o dezbatere, o şedinţă etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98 PREZIDÁ vb. a conduce,… … Dicționar Român
ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… … Dicționar Român
congregaţie — CONGREGÁŢIE, congregaţii, s.f. (În biserica catolică) 1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială. 2. Organizaţie religioasă catolică, alcătuită din clerici şi din laici în scopul intensificării propagandei religioase. 3.… … Dicționar Român
plenar — PLENÁR, Ă, plenari, e, adj. 1. (Despre şedinţe, adunări, reuniuni) Care se ţine cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, şedinţă la care participă toţi membrii unui for de conducere, ai unei organizaţii etc. 2 … Dicționar Român
proces — PROCÉS, procese, s.n. 1. Acţiune în justiţie făcută pentru soluţionarea unui diferend între două părţi care sunt în litigiu sau pentru constatarea şi sancţionarea călcării legilor statului; acţiune judecătorească; totalitatea actelor,… … Dicționar Român
şedinţoman — ŞEDINŢOMÁN, Ă, şedinţomani, e, s.m. şi f. (ir.) Persoană care are mania de a convoca multe şedinţe (1), de a discuta mult în cadrul acestora. – Şedinţă + suf. oman. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şedinţomán s. m., pl. şedinţománi… … Dicționar Român
şedinţomanie — ŞEDINŢOMANÍE s.f. (ir.) Practică, obicei de a convoca multe şedinţe (1), de a prelungi în mod excesiv discuţiile din cadrul acestora. – Şedinţă + manie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şedinţomaníe s. f., art. şedinţomanía, g … Dicționar Român
audienţă — AUDIÉNŢĂ, audienţe, s.f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deţine o funcţie de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ♢ expr. A avea audienţă la... = a trezi interesul sau a avea influenţă asupra unui public … Dicționar Român
